Ca orice alte intreceri sportive si concursurile de pescuit la crap au o intreaga istorie in spate. In cadrul acesteia sunt mentionate detaliile legate de modul in care au inceput si ulterior au progresat competitiile in acest domeniu. Putem sa privim evolutia competitiilor ca pe o dezvoltare fireasca a dorintei pescarilor de a se intrece intre ei.
Cand partidele de placere genereaza insuficienta adrenalina, varianta de pescuit in regim de competitie isi face loc in preferintele pescarilor de crap. Oportunitatea unui castig pe baza capturilor prinse face ca pentru cei mai experimentati pescari, concursul sa fie chiar modalitatea principala de a fructifica timpul liber. Acum, dupa cum spuneam in alte articole, concursurile de la noi s-au diversificat destul de mult asa incat masa de pescari de competitie la randu-i s-a structurat diferit. Probabil sunt pescari care prefera concursurile mai lejere, cu taxe mai mici, doar cu clasament de calitate, la fel cum, foarte probabil, intr-o alta masura, vor fi mereu si pescari care vor prefera concursurile mai tari, de anduranta, mai lungi in timp, pe cantitate, cu taxe si premii mari, etc.
In urma cu 10 ani, concursurile de pescuit la crap dintr-un an se numarau pe degetele de la maini, insa acum, pentru a inregistra un singur sezon, nu-ti mai ajung trei pagini de forum. Una peste alta, standardul s-a format de la inceput si a presupus identificarea in prima faza a cheltuielilor, stabilirea premiilor si determinarea taxei. Pe baza acestor date si evident a celor ce tin de locatie, care presupune un numar stabilit de locuri, se organiza o intrecere intre pescarii sportivi.
Incerc in cele ce urmeaza sa evidentiez care sunt cheltuielile unui concurs. In primul rand e vorba de taxa de inchiriere a baltii, care variaza in functie de perioada anului, daca e in timpul saptamanii, de numarul de standuri ocupate. Evident ca suma e mai mare atunci cand se inchiriaza tot lacul, in plin sezon de pescuit si mai ales in week-end. Concursurile in extra sezon, primavara foarte devreme ori toamna foarte tarziu (perioade cu ceva risc meteorologic) beneficiaza de costuri mai reduse. Dupa chiria baltii urmeaza cheltuielile directe de organizare, aici intrand costul cupelor, al diplomelor, al bannerelor, al altor materiale publicitare, al materialelor de marcare si balizare a standurilor, al mediatizarii si al arbitrajului. In cel din urma regasim diurna arbitrilor, echipamentul acestora (cantare, trepiezi, saltele de cantarire), fise de arbitraj, costuri cu transportul, s.a.m.d.
La capitolul echipament de cantarire se ia in calcul amortizarea investitiei initiale, ca nu se cumpara cantare la fiecare concurs. Saltelele de cantarire sunt cele care cedeaza cel mai des, restul rezistand un timp mai indelungat. Ar mai fi de luat in calcul o suma pentru diverse lucruri, aici intrand carburantii, papetaria, echipamentul de camping, echipamentul promotional (sepci, tricouri), alimente, apa, etc. Dupa contabilizarea acestor cheltuieli, se stabilesc premiile care pot sa difere, de la premii in ''cupe si diplome'' la unele substantiale in bani, diferenta fiind evidentiata de taxa de inscriere. Daca ai aceleasi costuri de organizare, valoarea taxei de participare stabileste nivelul fondului de premiere. Bineinteles, taxele mari genereaza premii pe masura.
Doua concursuri facute in perioada similara, pe aceeasi balta, cu acelasi numar de participanti si taxa, pot sa difere la capitolul premii in functie de reteta de organizare. Pentru a fi cat mai atractiv, fondul de premiere poate fi majorat daca se fac reduceri de costurile legate de arbitraj sau mediatizare.
Principala problema in astfel de situatii si cumva o iesire din tiparul unui concurs de crap o reprezinta reducerea numarului de arbitri. Daca in mod normal ar trebui sa fie doi arbitri la 8, maximum 10 echipe, acum avem competitii in care la 24 de participanti exista pe balta un singur arbitru de meserie. Acesta beneficiaza de ajutor din partea altei persoane cand efectueaza cantaririle, insa e greu sa faca fata unui intreg proces de arbitrare pe intreaga perioada. Trebuie mentionat ca arbitrajul, ca si activitate la o intrecere de pescuit, nu presupune decat cantarirea, asa ca cine considera oportuna reducerea numarului de arbitri, trebuie sa ia in considerare ca pot sa apara erori sau alte probleme datorate in general oboselii.
O alta reducere de cheltuieli pe care o fac mai nou organizatorii si deasemenea o iesire din standardul ultimilor ani o reprezinta lipsa mediatizarii live prin fotografii. Daca in trecut prezenta unui om care sa se ocupe de partea de mediatizare a concursului era un must have, in ultimul timp am observat o tendinta de eliminare a acestor costuri. In general exista impresia ca orice posesor de smartphone poate suplini activitatile unui fotograf, asa ca la concursurile mai mici, al caror buget nu permite (sau nu se doreste) achizitionarea unor servicii foto de calitate, mediatizarea se face in mod superficial sau nu se face deloc. Nu e chiar o problema ce sa afecteze direct desfasurarea evenimentului, pentru ca oricare alte conditii pot sa fie foarte bune, insa lipsa acestor detalii e taxata de multe ori atat de catre participanti, cat si de catre cei care urmaresc pe internet desfasurarea concursului. Trebuie mentionat faptul ca o mediatizare buna prezinta la modul absolut mai toate relatiile din interiorul unui concurs. Atat administratia baltii, organizatorul, cat si concurentii au de castigat de pe urma publicitatii cat mai bune a unei intreceri sportive.
Toate aceste remarce venite din partea unuia ca mine care s-a ocupat in trecut de arbitraj, iar acum este responsabil de mediatizarea conucursurilor pot parea reprosuri personale, insa tin sa precizez ca e vorba de lucruri evidente, usor de observat, care ies din tiparul concursurilor de odinioara si pe care majoritatea celor din fenomen le regreta.
Competitiile desfasurate in anonimat ori care nu pun mare pret pe un arbitraj normal n-ar trebui sa fie optiuni viabile pentru pescarii de competitie. Am apucat sa citesc pe un site de socializare cum mai toata lumea face concursuri pe balti absolut necunoscute. Reteta "succesului" in astfel de cazuri e legata de valoarea mica a taxei, care la randu-i e mica intrucat nu include cu adevarat cheltuieli de organizare precum cele prevazute in concursurile de traditie de la noi. Astfel ca nu ne mai surprind parerile si comentariile negative care apar ulterior. Am citit pur si simplu de altercatii intre patroni si concurenti, de lipsa cunostintelor de arbitraj din partea celor angrenati intr-o astfel de actiune, de promisiuni neonorate din partea organizatorilor, a sponsorilor inventati, etc. Aceste manifestatii nu trebuie incurajate, ele sunt nesportive si nu fac bine fenomenului.
De bine, de rau, intr-o comunitate mai restransa precum a pescarilor cu adevarat de competitie de la noi, macar organizatorii, patronii de balti si arbitrii au un nume, au un trecut, fiecare se stie cu fiecare si prezinta un grad mai mare de incredere inca de la inceput. Candva, o activitate exclusivista a unui grup restrans de pescari de crap, concursurile au devenit ceva destul de comun in ziua de azi, iar pentru anumite persoane, mici oportunitati de afacere. Au aparut propietari de balti noi care vor sa-si faca cunoscuta locatia, administrati noi a unor locuri mai vechi care vor o schimbare, organizatori noi, fie persoane fizice fie juridice, cluburi, asociatii, magazine de profil sau diversi producatori de nada, care vor la randul lor sa-si promoveze afacerile sau produsele. In plus avem o noua masa mare de pescari doritori de competie, asa incat, inainte de inscriere pe lista de participare, trebuie ceva atentie in plus in analizarea tuturor datelor prezentate. Nu e suficient sa urmaresti raportul intre taxa si premii. Tipul de clasament, balta propusa, persoana care raspunde de organizare ori cine asigura arbitrajul sunt printre principalele informatii care zugravesc tabloul unui concurs profesionist.
In lipsa unor astfel de detalii, n-ar trebui sa ne surprinda un concurs de calitate pe o balta obscura, populata cu 200 kg de ciortan inainte cu o saptamana. Pe de alta parte, avalansa de concursuri cu taxe diverse, in special a celor cu taxe mici, modice, au atras noi pescari despre a caror activitate anterioara nu stie nimeni nimic, astfel ca pot sa apara diferite probleme legate de modul in care inteleg sa pescuiasca in regim de concurs. Sunt oameni care nu inteleg multe din specificatiile unui regulament, care nu sunt in stare sa pescuiasca in niste limite, care au probleme de comportament si care acced intr-un concurs cu alte scopuri decat acela legat de competitia in sine.
Faptul ca mai deunazi citesc despre niste pescari suspectati de furt in timpul uni concurs e urmare a faptului ca nu exista nicio piedica in calea acestora in a se inscrie ca si participanti. Nu e nevoie sa fi cunoscut, sa ai vechime in pescuit, sa fi membru al unui club de pescuit, uneori nu e nevoie sa ai chiar tot echipamentul necesar in competitii si poate doar taxa de concurs, marimea ei, sa reprezinte o piedica in calea acestor pescari, sa le zicem, cu probleme de adaptare. Per ansamblu, organizatorul, adminitratorul baltii si arbitri pot ajuta pescarii la inceput de cariera in competitii in a se familiariza cu cerintele unei astfel de activitati. Sfaturile, sugestiile, indicatiile, lamuririle oferite de acestia sunt de obicei bine intentionate si bine venite. E de datoria pescarilor sa le inteleaga si sa le respecte.
Fire intinse!
gor965
George Iorga