Pescuitul crapului se identifica de obicei cu un pescuit in echipa. Fie ca vorbim de unul recreativ, de placere ori un pescuit in regim de competitie, date fiind caracteristicile acestui tip de sport, pe o perioada lunga de timp, cu echipament mult, cu nada multa de aruncat in apa, cu un volum mare de activitati de desfasurat in stand, se considera ca munca in echipa e ideala atunci se urmareste capturarea crapilor.
Nu stiu cum se pune problema asumarii meritelor unei partide reusite sau a unui concurs castigat de catre o echipa, insa e clar ca la individual, pescarul isi asuma absolut tot, de la costuri pana la strategie, castig sau infrangere. Am urmarit cateva concursuri la individual si parerea mea, sincera, a fost ca sunt mai apropiate de ideea de pescuit curat la crap fata de multe alte concursuri pe echipe.
Singur in stand, vazandu-ti propriul interes, urmarindu-ti propria strategie, cunoscandu-ti perfect atat echipamentul cat si nada ori momelile folosite, ai toate sansele sa faci o partida mai curata decat daca ai fi fost intr-o echipa. Poate nu reusesti sa faci un pescuit exact, eficient, din motive care tin sau nu de tine , de loc, de vreme, dar va fi pescuitul care-ti place, pe care-l cunosti si care speri sa-ti aduca cele mai mari satisfactii. Cand se pescuieste in echipa, totul se imparte, de la cheltuieli pana la munca si merite. Asta n-ar fi o problema pentru ca, in stand, mai ales la concursuri, sunt suficiente sarcini de efectuat si pescarii sunt obisnuiti sa-si imparta atributiunile in functie de capacitatile fiecaruia. E stiut faptul ca unii sunt aruncatori mai buni, altii rezista mai mult fara somn, altii au mai mult noroc ori sunt bucatari mai priceputi si tot asa, valoarea unei echipe e data de cumulul de calitati a componentilor sai.
Revenind la pescarul individual, el e singur pe stand si e pus in fata unor incercari destul de mari, tinand cont ca nu vorbim de pescuit stationar sau la feeder, desfasurat pe manse de cateva ore. In mod cert succesul intr-un concurs la individual asigura pescarului merite mai mari decat in cazul unei echipe. E logic pana la urma, una e sa castigi singur si alta e sa castigi avand ajutorul membrilor de echipa.
Sunt chestii de concurs pe care pescarii le stiu despre ei, stiu care le sunt posibilitatile si cam care este aportul lor in cadrul echipei. Trecand rapid de la un concurs individual la unul pe echipe, mai ales cand e vorba si de o miza mult diferita (material vorbind) te surpride cel mai mult diferenta intre atitudinile pescarilor.
La individual concurentul e mult mai concentrat pe ce are el de facut in standul propriu, in timp ce pe echipe, dat fiind numarul tot mai mare de componenti, studierea in amanunt a activitatilor desfasurate de ceilalti devine o obisnuinta. Aici as face o paranteza. Pe vremuri echipa era formata din 2 membri, cum e in continuare si la mondialele sub tutela CIPS-FIPS, insa odata cu inmultirea numarului de concursuri, cu cresterea cheltuielilor legate de nada si taxe, numarul componentilor a crescut si a ajuns acum la 4 (cu drept la o schimbare). De mentionat ca in continuare se pescuieste in general cu 4 lansete, ca si in trecut (cu exceptia concursurilor de plantat) si ca volum de munca singura diferenta importanta ar fi cauzata de densitatea ridicata de peste din lacurile pe care se desfasoara competitiile din ziua de azi. Daca in trecut se prindeau cateva sute de kg acum vorbim de tone sau zeci de tone acumulate pe toata balta la sfarsitul unui concurs de 3-4 zile. Logica ar spune ca daca e greu pentru unii in echipa de 2 atunci e greu si pentru celalalte echipe, formate tot din 2 pescari. Singurul argument care ramane in picioare pentru a motiva cresterea numarului de pescari in echipa e legat de costurile financiare ale unui concurs, indeosebi unul cu premii pe masura. N-as reusi sa justific un numar de 4 pescari in stand la un concurs pe calitate, cand la un concurs individual se doboara recordul unei baltii la media celor mai mari 6 pesti prinsi in 48 de ore cu o medie de aproape 17 kg.
Mai mult, cu cat sunt mai multi pescari in stand pare ca invariabil se inmultesc si problemele, apar neintelegerile, galagia, suspiciunile, etc. Paradoxal, tendinta ultimilor ani e sa se reduca costurile de organizare taindu-se din cheltuielile cu arbitrajul. E nevoie de 6 arbitri, sunt adusi 4, e nevoie de 4, sunt chemati 2, e nevoie de 2, vine unul singur si asa mai departe, ca tot se poarta cumulul de functii, ne trezim cu concursuri arbitrate de concurenti, organizatori, administratori de balti, etc.
Daca in urma cu 8-9 ani era o echipa de arbitri la 6-7 standuri, in prezent 2 arbitri sunt considerati suficienti pentru 24-30 de echipe. Cum intr-o echipa pot fi 4 pescari, e clar ca raportul de forte intre supraveghetori si supravegheati nu prea mai lasa loc de exprimarea fara echivoc a autoritatii.
Cand fortezi limitele fizice ale unui om nu prea mai poti sa te astepti la cine stie ce randament al muncii prestate, iar arbitrii sunt si ei tot oameni. Nu mai punem la socoteala faptul ca alcoolul nu e interzis pe balta si e unul din principalii factori perturbatori. Poate ca in concursurile cu un puternic caracter de socializare, cum sunt cele de tip party, alcoolul in cantitati rezonabile poate sa aiba rolul lui, insa in concursurile cu miza mare, alcoolul e dusmanul tuturor celor care urmaresc performanta. In incercarea de a vizualiza cele doua situatii pe balta, ne inchipuim cum arata un singur pescar in stand in regim de concurs, cand nu are timp de pierdut de unul singur, nu poate sa doarma cat vrea, nu sta sa mearga prin vecini, cand isi vede de pescuitul lui, versus o echipa de 4 pescari din care unul se odihneste, altul pescuieste, unul gateste sau toarna in pahare si un altul e plecat pe balta si cine stie ce mai face.
Ca observator am vazut diferenta intre cele doua situatii si sunt de parere ca la individual pescuitul e in primul rand mai linistit, mai curat, mai frumos de urmarit si uneori chiar mai palpitant. Nu neg eficenta , pragmatismul ori efortul muncii in echipa, nu neg meritele unei intregi echipe, nu neg omogenitatea dezvoltata la concurs intre echipe puternice, formate din multi pescari valorosi, pur si simplu am apreciat mai mult simplitatea si linistea unui concurs individual.
Cand evoluau echipe de 2 si aparea o rezerva imi pareau multi pescari in stand, acum cand sunt echipe de 4 si mai apar niste runneri, niste bucatari, am impresia ca e aglomeratie, ca pescuitul in asemenea conditii devine mai galagios si in acelasi timp mai dificil de urmarit.
Din punctul de vedere al unui participant activ la competitie probabil gusturile difera din motive ce tin atat de partea tehnico - practica a pescuitului, cat si de caracterul ori personalitatea fiecaruia. Sunt pescari care se descurca mai bine in echipa deoarece au anumite carente personale, iar acestea sunt compensate de calitatile coechipierilor.
De asemenea, sunt concursuri care prin tipul de pescuit propus cer prezenta pe balta a unor echipe formate din mai multi pescari, altfel e aproape imposibil sa participi cu sanse egale la un concurs de tip plantat, cu clasament la cantitate, pe durata a 4-5 zile. In prezent nu sunt foarte multe concursuri la individual, insa tinand cont de argumentele mentionate mai sus e de asteptat ca pe viitor numarul de astfel de intreceri sa se inmulteasca , mai ales ca si concursurile pe calitate, unde teoretic volumul de munca fizica e mai redus, au devenit tot mai apreciate.
Tuturor fir intins!
gor965
George Iorga