Acum 1 an, am citit pe internet despre un lac din Croatia care adaposteste in apele sale crapi de dimensiuni foarte mari si mi-am dorit foarte mult sa ajung acolo. M-am tot documentat cum sa ajung sa pescuiesc acolo si ce reguli se impun, ce nada si momeala merg cel mai bine, insa am avut o oarecare frica sa plec singur la drum, deoarece distanta nu era una foarte mica.
Anul acesta a fost diferit. Am ajuns, impreuna cu prietenul meu, Cristi Cretu, sa avem aceeasi dorinta de a merge pe Zajarki. In sfarsit, am gasit pe cineva sa plece la drum cu mine pana in Croatia. Totul s-a intamplat foarte rapid, iar dupa ce-am mai auzit si de captura lui Gusti (43 kg) de pe acest lac, "m-a luat capul".
Am hotarat sa plecam intr-o duminica ca sa ajungem luni la prima ora pe malul baltii, deoarece aici nu se fac rezervari si ajungi sa stai si cate 1 saptamana in spatele unui pescar sa se elibereze locul si sa il poti ocupa.
Am zis ca luna iulie nu este o luna asa buna pentru capturi capitale si ca avem si noi o sansa sa prindem un stand bun. Dupa mai bine de 12 ore de condus fara oprire am ajuns pe renumitul lac Zajarki din Croatia.
Ajunsi acolo, ne-am indreptat catre locurile bune ale baltii, despre care stiam doar din auzite, dar cum ne si asteptam, acestea erau deja ocupate. Am discutat cu un pescar si ne-a recomandat un loc, care din spusele lui, nu iti oferea foarte multi pesti, insa, daca-i prindeai erau foarte mari.
Am pescuit acolo 48 de ore, avand doar 4 capturi in timpul noptii si cel mai mare crap a cantarit in jur de 17 kg, iar ziua faceam plaja. Dupa cele 48 de ore, ma uitam pe celalalt mal si vad cum niste pescari incep sa isi stranga sculele si sa se mute. Nici nu stau pe ganduri, il trezesc pe Cristi si ii spun sa se duca repede cu masina sa ocupe locul, ca avem o singura sansa. Buimac, nici nu stia ce sa intampla, se urca in masina si ajunge la locul proaspat eliberat. Era unul din cele mai bune locuri de pe balta din spusele pescarilor, unde din cate am inteles, ai voie sa pescuiesti doar 10 zile pe an.
Cand a ajuns acolo imi facea semne sa ma duc la el (isi uitase telefonul langa mine) si nu puteam vorbi decat prin semne. Ce sa fac, ce sa fac? O iau la fuga in jur de 2 km, afara fiind 30 de grade. Bineinteles, am cazut lat! Pana la urma reusesc sa ajung la locul cu pricina si ne lovim de urmatoarea problema: cum sa facem sa aducem aici tot echipamentul, fara sa ne ocupe cineva locul intre timp?
Stabilim sa raman eu acolo, iar Cristi se duce cu masina sa aduca rod pod-ul cu lansetele si trepiedul de cantarire, dupa care le punem pe mal si plecam amandoi sa aducem si restul de scule. Zis si facut. Aducem o parte din echipament, iar eu, nerabdator, arunc o lanseta. Dar nu sunt multumit de cum am lansat-o si vreau sa o scot din apa. Dupa nici 5 secunde de cand a atins apa, "se agatase", in mintea mea. Daca nici nu am aruncat bine o lanseta si am si agatat, este clara treaba, o sa am mult de munca.
Surpriza a fost alta: nu era agatata, ci era un peste si nu unul oarecare, ci unul foarte mare, care dupa mai bine de 20 de minute de drill, a scapat.
Trist, dar impacat cu ideea ca avem un loc bun, dupa spusele pescarilor, am aranjat tot echipamentul si am aruncat toate betele in apa.
Nu dupa mult timp au inceput sa apara si capturile, iar cel mai mare peste avea sa fie un frumos crap comun de 24,550 kg, noul meu record personal.
Pe acest lac exista insa o regula daca vrei sa prinzi peste: Spodding, spodding, spodding! No spod, no fish!
Nu am mai nadit pe nici un lac pe care am fost cum am nadit aici, am folosit un total de 70 kg de seminte si bile Senzor Planet tari, de 20mm si 24mm, pe care le-am dat cu spomb-ul, timp de 120 ore. Spomburile zburau pe toata durata zilei, chiar si noaptea de pe toate standurile, singura data cand te opreai din nadit cu spomb-ul era cand tragea pestele, iar in restul timpului: Spodding, spodding, spodding!
Dupa cativa crapi cu greutati cuprinse intre 10 si 20 kg, a urmat si pestele pe care il asteptam. A fost ceea ce si imi doream de cand am plecat de acasa, o salonta golasa, care a cantarit 25.025 kg, depasindu-mi din nou recordul.
Pana la finalul partidei am reusit sa mai pun pe saltea inca o salonta care a cantarit 24kg+, plus inca 2 de peste 23 kg, pe langa multi altii cuprinsi intre 10-20 de kg, pe care nici nu ii mai pozam.
"Mi se urcase la cap", nu mai facem poze cu pestii sub 20 kg, chiar daca recordul meu pana la aceasta partida era de 18 kg in 2010.
Toate lansetele cu care am pescuit au fost dotate cu fire Sufix, iar carligele pe care le folosesc in toate partidele mele sunt cele Microbarb de la Carpspirit.
Mi-am propus sa revin pe acest lac in aceasta toamna si chiar sper sa reusesc acest lucru, de data aceasta luand in calcul si camparea timp de 2-3, poate chiar 4 zile, pana se elibereaza un loc, sa imi pot arunca lansetele in apa.
Ii multumesc lui Vladut Mateianu, pentru nada si momeala de calitate pe care am avut-o la dispozitie!
Cristian Jugaru
Vicecampion national la individual si bronz pe echipe alaturi de lotul Senzor la CN 2017.